Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în care locuiam, care era primar deja de patru ani, câştigând cu ajutorul partidului încă patru. Călin Popescu Tăriceanu sau Elena Băsescu, deşi celebru la nivel naţional, abia au trecut pragul electoral când a fost să candideze de capul lor.
Problema învăţământului, de la nivelul elev-profesor
Dar nu despre lideri fără electorat voiam să scriu. Ci despre noua nebunie naţională a înscrierii copiilor la cele mai bune şcoli primare. Bucuria mamelor şomere, se vor putea lăuda prietenelor ca plodul face bastonaşe şi cerculeţe la cea mai cotată şcoală din oraş. Pentru că asta de la noi din cartier e nasoală. Şi e nasoală din aer, nu (şi) din vina noastră.
- Am un amic care locuia în Rahova, in zona aia “bună”, unde încui poarta de la curte şi uşa de la casă . A terminat o şcoală jegoasă din zonă, un liceu mediocru din zonă şi a intrat in primii cinci la Facultatea de Matematică. N-a alergat nimeni cu el să îl înscrie la Lazăr sau la Jean Moet Chandon.
- În liceu i-am demonstrat profesoarei de română că nu citeşte lucrările şi tezele. Nu s-a întâmplat nimic. Am făcut plângere că proful de chimie vine beat la ore. Nu s-a întâmplat nimic. În facultate am făcut zeci de plângeri că profesoara de engleză (fiica unui profesor stimat) e o retardată penală. Abia după un semestru a fost dată afară. O vacă de profă din facultate ne spunea că televiziunile au scopuri diferite, şi când am îndrăznit să o contrazic, mi-a replicat că nu vrea să îmi spună care sunt aceste scopuri, dar să notăm că sunt diferite.
- O chestie şi mai amuzantă, tot din facultate: la examenul de licenţă existau două tabere, cei de la stat şi cei de la privat. Cei de la stat erau lăsaţi să copieze, pentru că dacă facultatea nu avea promovabilitate mare putea avea probleme la minister, iar cei de la privat erau atenţionaţi la cea mai mică mişcare în bancă. Zece sau doisprezece studenţi de la Hyperion au făcut o plângere comună pe tema asta, după o confruntare avută în sală cu Daniela Frumuşani, prodecanul FJSC. Nu s-a întâmplat nimic, iar madama m-a luat de sus când am întrebat-o despre subiect (preda şi la Hyperion).
Ştiţi ce se întâmplă plângerile făcute către conducerea unei şcoli, fie că e ea şcoală primară, liceu sau facultate? Sunt transmise tuturor cadrelor didactice, că să ştie cine sunt elevii-problemă din clasă. Repet: elevii-problemă. Pentru că problema nu e că profesorul e inadecvat, ci că elevul are tupeul să se plângă. Se face un front comun şi elevul începe să simtă ce înseamnă să fii persecutat.
Problema învăţământului, de la nivelul părintelui
Nu degeaba am pomenit mai sus de comunitate şi de alte minuni. Părinţii nu vor să se implice. Vor doar să îşi ducă plozii la cele mai bune şcoli şi cu asta cred că s-au achitat de tot. Nu verifică dacă s-au făcut teme, nu se interesează de calitatea actului de învăţământ primar şi gimnazial (ghiciţi ce ţară europeană are cel mai mare procent de analfabeţi, hai, ghiciţi), de acolo de unde încep primii paşi şi unde orice părinte poate supraveghea cum se desfăşoară.
Nu degeaba am pomenit de mame şomere. Serios, a da un copil de clasa întâi la o altă şcoală decât cea din cartier e cruzime şi pierdere de timp, şi numai un părinte fără ocupaţie o poate face. Părinţii care trebuie să muncească nu au timp să îl ducă pe copil dimineaţa 3 cartiere mai încolo şi să îl ia la 12 când termină.
Ca funfact: am întâlnit părinţi care vin băuţi la şedinţa cu profesorii, părinţi care îşi sună copiii în mijlocul orelor cu probleme importante, de genul “să iei pâine”, părinţi care îşi distrag copiii de la teme, că nu sunt importante şi părinţi cărora pur şi simplu nu le pasă.
Nu există un simţ al comunităţii
Uitaţi-vă la discuţiile cu zăpada, cu parcările, cu gunoaiele. Ne creştem copiii aici, dar de fapt noi visăm la gardul de 3 metri care să ne izoleze de vecini. Vrem să facă statul curat, dar nu vrem să îi tragem la răspundere. Nu ne ducem la vot, dar vrem să ni se facă şi să ni se dea.
67 Comments
Aici chiar nu am chestii destepte de comentat, pentru ca din pacate cam asa este. Am facut scoala in cele mai bune scoli din oras (generala pentru ca vecina-mea m-a ‘bagat’ acolo, liceul pentru ca am intrat pe pielea mea acolo). Se considera ca o scoala buna este un start avantajos pentru copil, desi pana la urma, daca este un copil educat sa invete si-l duce mintea, va reusi oricum. Acu’ drept este ca de la un liceu ‘slab’ ajungi mai greu la Medicina de pilda. Am exemplu fostul meu prieten, SINGURUL din tot liceul industrial la care era, care a ajuns medic. Nu vreau sa intru in detalii cat a tras pentru asta.
Poate la nivel de liceu deja se simte o diferenta, asta in caz ca nu-si baga onor profesorul picioarele. Pentru primara insa conteaza cred mai mult ce face parintele acasa si cum isi educa odrasla, decat cate betisoare se fac si unde.
Drept este ca si eu, cand voi fi parinte, voi incerca sa-mi duc copilul la cea mai buna scoala posibila. Probabil ca nu ma deosebesc de doamnele din articolul tau, poate e tot ideea aia ca orice avantaj e bun ..
bine punctat. astfel de probleme ar trebui expuse mai des, poate-poate cineva ia aminte si maine va trai mai eficient decat azi.
Stiu eu un caz al unor parinti care si-au schimbat cartierul si au vrut sa schimbe si scoala – gimnaziala (scoala cea noua fiind un fel de Jean Monnet al orasului repectiv), pentru ca era mai aproape de casa. Nenorocul a facut ca al lor copil sa practice sport de performanta (inot), iar raspunsul directoarei a fost ceva de genul: “ne pare rau, nu putem sa il acceptam, pentru ca daca face sport sigur nu invata si ne va trage nivelul elevilor in jos. ” Au ramas la vechea scoala, copilul a crescut bine-mersi iar directoarea s-a cu ceva plangeri pentru abuzurile de functie folosite.
Cred că-i în primul rând vina părinților. Vrei școală bună în cartier, implică-te. Rămân mască de fiecare dată când aud povești despre ce se întâmplă cu elevii și părinții elevilor î ziua de azi.
Eu țin minte că prin generală l-am ajutat pe taică-meu (cu încă 2-3 alți părinți) de câteva ori să reparăm chestii prin sala de clasă în weekend. Am pus cuiere noi, am reparat galeriile de la geamuri, tabla. Nu s-a pus niciodată problema “de ce nu ne dă statu’ tablă nouă”. Nu era, nu exista posibilitatea, s-au găsit câțiva părinți care s-au implicat și s-au rezolvat problemele.
În ceea ce-i privește pe profesori, chestia cu persecutatul se întâmpla și pe vremea noastră. Dar cred că acum părinții ar avea mai multe pârghii prin care să scape de un profesor idiot decât aveau atunci.
In clasa a 12-a ne-a venit la informatica la clasa pe post de profesor un individ cu ultimul an de facultate terminat insa fara licenta (din nu stiu ce motive, posibil restante din ani mai mici). Pe scurt, un redus la catedra intr-o clasa care “produsese” pana atunci an dupa an olimpici nationali. A urmat scandalul la dirigentie, scandal la ora pe care o aveam cu directorul liceului, scandal la sedinta cu parintii. Ce a urmat? Directorul s-a scuzat ca “asta e resursa umana, nu are de unde sa il scoata pe altul” iar in particular profesoru’ asta nelicentiat ne-a zis – apropos de spiritul nostru contestatar-vindicativ – de nu stiu ce coleg de-al lui care a facut contestatie in anul 1 la un examen (nu conteaza ca pe drept sau nu) si ca a mai trecut examenul respectiv in re-re-re….
Am avut norocul sa merg la un liceu bun din mai multe puncte de vedere. Din a 9-a pana in a 12-a am avut o profesoara de romana care nu reusea sa ne invete nimic. Era ok o perioada. Dar in a 11-a, simtind ca se apropie bac-ul si noi avem in cap doar ce am reusit sa invatam singuri, ne-am panicat. Am facut sedinte peste sedinte, am vorbit cu diriginta, ea s-a dus la director si intr-un final a fost schimbata profesoara. Am inceput ultimul an de liceu cu o noua profesoara de romana, care a reusit sa ne invete intr-un an tot ce nu reusiseram sa invatam in primii 3. Statea dupa ore cu noi, pana seara, si ne mai preda sau discutam. Recapitula tot ce voiam noi sa recapitulam si ne explica de cate ori aveam nevoie ca sa intelegem.
Cand eram in liceu un prieten are era in acelasi an cu mine, dar in alta clasa a fost lasat repetent pentru ca i-a reprosat unei profesoare ca ii da note din burta fiului ei (care era cu el in clasa) iar pe restu ii fute la note.
Asa ca profesoara s-a aliat cu sotul ei (care era chiar dirigintele clasei ) si cu un alt profesor care era cu ei in haita si l-au “pus la punct” pe fraier.
Sau cum a patit fratele meu, care a fost lasat corigent pentru ca a indraznit sa ii spuna aceleiasi profesoare (cu cativa ani inainte de patania de mai sus) ca a scris gresit o formula chimica pe tabla si ca trebuie altfel. Doar ca sa nu ii dea lui dreptate a lasat asa (deci colegii lui au invata o formula aiurea) iar el a fost “invatat minte”.
Da, asa e in scoliile romanesti.
Tu stii cat de greu e sa schimbi ceva in invatamant? Chiar si cand iti doresti si ai cooperarea profesorilor. Maica-mea e profesoara intr-un liceu f bun de provincie. De 6 luni tot comitetul profesoral se chinuie sa dea afara o profesoara care in mod normal nu ar trece testele psihologice. DE 6 LUNI! cu plangeri scrise de la parinti, somatii scrise din partea directorilor scolii, memorii facute de alti profesori, si tot consiliul scolar sustinand decizia, nu pot sa o dea pe nebuna afara. Toata scoala viseaza practic la ziua cand tipa nu va mai veni la munca, dar nu o sa se intample prea curand, pentru ca pur si simplu au mainile legate din punct de vedere legal.
voi uitati un lucru , la majoritatea scolilor din cartierele mai putin fitose exista clasele 1-8 in acelasi corp de cladire , pe acelasi palier .
sa ma ierte dumnezeu da parca nu mi-as lasa copilul sa stea 4 ore pe zi langa nijte rromozauri de 14-15 poate chiar 16 ani (daca au ramas repetenti ) care beau si foot mai mult ca mine
Eu am fost la cea mai bună şcoală din Bucureşti; în ’90 când am început şcoala, 45u era considerată cea mai bună şcoală din capitală. Primara a fost un coşmar pentru mine din care mai îmi amintesc doar răutatea colegilor, (de’ era ochelaristă) şi orele de română interminabile în care fiecare copil, citea câte un paragraf din aceaşi lecţie. Ajungeam să le ştiu pe dinafară.
A urmat Generala, în care 2 profesori, fix 2 au încercat să ne înveţe să gândim, în rest toţi veneau borau lecţia, pe care noi trebuia să o ingurgităm şi o borâm la fel peste două zile. În liceu 1 singură profesoară a încercat să ne înveţe să gândim, restul nici nu acceptau că am putea gândi cu 2 secunde mai mult decât ne lăsau ei. În facultate la fel.
La noi nu eşti învăţat să gândeşti, să te îndoieşti de cele ce îţi sunt spuse şi tocmai de aceea oamenii se plâng. Televiziunile sunt un fel de părinţi, învăţători sau profesori care ne spun ce să gândim, iar noi nu ne întrebăm dacă e bine sau rău, doar preluăm şi vărsăm la fel, fără a digera un pic informaţia.
@idaho: doi? norocoaso! eu am avut unul in liceu
Gresesti aici.
Eu am facut 12 statii dus, 12 intors pt a merge la liceu. Iarna era de cacat, ca stateai cite juma de ora sa vina un autobuz care era deja plin ochi. Insa eu zic ca a meritat. Eu mi-am ales liceul, care e cel putin top 5 in Ro (nu ca fite), si nu-mi pare rau.
Uneori diferenta e facuta de profesori, nu de materiale/dotari sau de masinile cu care vin colegii la scoala (cind eram eu in liceu oricum nu venea mai nimeni cu masina la scoala). Si nu cred ca-s multe licee cu profesori care au doctorat in materia pe care o predau – in general aia cu doctorat predau prin facultati.
Si subestimezi ENORM mediul. Un copil mediu va avea mai multe sanse intr-o scoala “buna” decit daca-l bagi intr-un mediu nasol. Da, poti reusi si dintr-un mediu mai nasol, dar sansele sunt mai mici. Stiu ca suna frumos povesti ca a lui Onassis care a ajuns miliardar din vinzator de ziare, insa alea-s rare din motive clare. Si pt fiecare Onassis sunt 100 sau 1000 ca Bill Gates (chiar daca nu la fel de bogati) care au crescut in familii bune, au mers la scoli bune si au cules roadele.
Daca vrei sa pricepi mai bine, citeste Outliers a lui Malcolm Gladwell si vei pricepe cit de mult conteaza factorii externi si sansa atunci cind se face diferenta dintre un om normal, cu o viata ok (sau chiar buna) si un om care ajunge la cel mai inalt nivel in domeniul sau.
tovarăşă, aici e vorba de şcoala generală.
Am facut o scoala de cartier. Ai mei au tras sa fiu la “aia mai buna”, nu la cea populata in special de tigani. Am ajuns in cea mai buna clasa din scoala, la o invatatoare cu experienta. Copiii care faceau cel mai bine bastonase la gradinita. Plebea n-a tinut pasul si a plecat, restul am devenit o clasa de olimpici. Sigur, a contat si ca parintii tuturor se implicau, dar a contat cel mai mult mediul. Era o competitie continua intre noi.
In liceu am schimbat o multime de profesori. Vreo 5 doar la engleza. 3 sau 4 la istorie. Eram cativa mai guralivi in clasa si faceam front comun. Am fost solidari si n-am avut nicio problema, restul nu prea comentau (dar nici nu ne sprijineau). Am avut conflicte si cu directoarea, iar singura neplacere pe care a putut sa ne-o provoace a fost scaderea notei la purtare intr-un semestru. Pentru cate o absenta in plus.
La facultate am incercat sa dau jos o alta petarda de profesoara dar n-am mai avut sprijinul colegilor. Am trecut peste capul sefei de catedra si am depus sesizare direct la decanul facultatii de Litere. Am cerut si numar de inregistrare, deci au fost obligati sa-mi dea un raspuns oficial. Am esuat (adica n-am reusit sa schimb profesoara) insa am reusit sa termin facultatea.
Daca esti sigur pe tine si esti dispus sa faci destul scandal (respectand caile legale) n-o sa patesti nimic. Evident, trebuie sa nu te lasi intimidat de amenintari. Abuzurile pot fi dovedite in cele mai multe cazuri.
E un razboi pierdut cu mult timp in urma. Parintii cu capul pe umeri stiu singurul cuvant: emigrare.
Recunosc ca parintii m-au bagat la o scoala mai buna din Iasi. Dupa ceva ani s-a deschis una fix linga blocul nostru si directorul de acolo a venit cu scandal la ai mei sa merg acolo. Asta a fost fenomenala.
Generala a fost ok. Profesori implicati in general si buni.
Si dupa cum spunea Meeku, toti contribuiam la bunastarea clasei. De la celebrele aratatoare, rafturi si dulapuri pina la table de scris. Aveam sase table in clasa. Era crunt la unele ore. Dar profesorii erau implicati si in caz de labareala din partea vreounui elev se chema parintele la scoala. Scurt, fara discutii prea multe.
Liceul eu am dorit unul, parintii neincrezatori, altul. A ramas dupa cum au vrut ei. Sincer ? a fost bine. Profesori buni si foarte buni si numa vreo doi idioti de-a dreptul.
Daca mi-as da copilul la o scoala din satul unde locuiesc ? Nu !
Vad si aud ce se intimpa pe acolo si lipsa de interes din partea profesorilor poate fi prea mare. Chiar daca eu m-as implica total in educatia lui. Prefer o scoala unde sa stiu ca daca exista un minim de interes, profesorul isi face treaba.
Un text marca zoso
, parca nici nu a plecat.
Eu am facut un liceu bun. Unul din liceele din Brasov de unde se aleg multi olimpici, cu promovabilitate 100% ( da, si anu trecut ) etc. Conteaza mult.
Dar, ce vroiam da punctez este ca eu personal la facultate ( in poli) stiu 3 studenti care au facut plangeri dupa ce li s-a parut nedrept un examen ( 2 s-au plans de un subiect gresit, unul de o evaluae facuta in afara sesiunii) si problema lor s-a remediat! Au fost re-evaluati si totul a fost ok. Depinde si de facultate. Oamenii gresesc, si peste tot sunt probleme, dar sa stii ca atitudinea fata de studenti este mai buna in unele locuri decat in altele
Asta cu un amic din Rahova, absolvent de Spiru Haret, a cistigat Nobelul pentru fizica, deci nu conteaza ce scoala faci, poti sa nici nu faci, ca oricum scoala nu te invata nimic (bun)” e clasica printre sferto-semidocti. Exemple sa-si sustina opiniile gasesc: uite Gigi B. invirte zeci si sute de milioane de coco si fraieri cu doctorate la Sorbona merg la munca pe 400 Euro.
Da’ ma-ntreb si eu, in intunericimea mea, de ce TOTI aia care au urmat o scoala cu adevarat buna ar face orice sa-si vada copiii la o astfel de scoala? Cred ca e fraieri. Ca sa nu mai vorbesc de evrei. Pina si al mai rupt in coate si-ar da copilul la Harvard. Astia trebuie ca e prosti de-a dreptul.
E cruzime si pierdere de timp sa-ti dai copilul la o scoala buna, aka o scoala cu profesori carora le pasa, parinti care se implica si copii care nu asteapta sa sune clopotelul ca sa rupa usa? Trebuie sa fi fara ocupatie ca sa ai timp de copilul tau si educatia lui? Pai mai filozof de buzunar, e un cinticel in popor: “femeia care iubeste, spala noaptea si gateste, iar ziua se primeneste…” Da’ tu de unde sa stii.
De ce cred eu ca s-ar putea sa fie mai importanta invatatoarea din clasa I decit indrumatorul de la teza de doctorat? Pentru ca e mult mai greu sa te bucuri de o viata sexuala normala daca debutul e un viol.
(Eu pe-al meu l-as trece Atlanticul in spate, daca asa ar intra intr-o universitatea de Ivy League.)
Eram curios de parerea unui profesor din sistem legat de acest articol. Ce se intampla in scolile generale este grav. Am predat anul trecut si am vazut despre ce este vorba si nu imi mai doresc. Sunt prea multe de spus asa ca ma opresc aici.
Dacă eşti prost de mic când eşti mare numa’ te joci. Asta indiferent de ce şcoală faci!
La noi situaţia e taman pe dos: ne facem flotant să-l aducem la şcoala din cartier. Pentru că arondarea stupidă ne-a mutat cam prea departe şi pe un traseu pe care n-ar avea nicio şansă să vină singur acasă de la şcoală. Şi nici dacă mi-ar da cineva bani nu l-aş duce în clasele 1-8 la şcolile/liceele cu renume din oraş. Pentru că doar asta a mai rămas la ele: renumele, indiferent ce se crede.
În clasele 1-4 nu contează decât învăţătoarea. Şi modul cum i-a format îi va urmări pe elevi până la finalul liceului.
@Corson: vorbim aici de părinţi de 30-40 de ani, care stau in cartiere gen drumul taberei. ce şcoală bună?
Un avantaj al oraselor mici ar fi ca este mai usor sa duci copilul la scoala mai buna… este de obicei mai aproape, asa ca teoria ta este valabila intr-o masura mai mica in oraselele de provincie.
si totusi, cum se calculeaza clasamentele de genul “cea mai buna scoala/liceu”?
eu am fost la un liceu considerat bun, si am avut fix 2 profesori ok. (profa de economie ma invata ca un manager e o cheltuiala pentru firma, ca managerul nu produce nimic).
deci? cum calculam cel mai bun liceu?
in 97 mama s-a chinuit sa ma bage la 149, pe atunci era singura scoala cu intensiv engleza si s-a simtit ca eram intr-o scoala diferita de celalalte. ba chiar elevii din clasele de intensiv erau diferiti de ceilalti care erau cam golani. pe vremea aia exista o diferenta intre scoli, cand am dat capacitatea eram surprinsi sa vedem ca erau unii cu stampila de vot pe buletin veniti din alte scoli.
si acuma la poli am parte de niste profi destul de ok si raman de multe ori surprins cand aud ce povestesc unii prieteni de ceea ce patesc ei cu profii.
si asta cu daca vrei sa inveti o poti face oriunde, e adevarata dovada pentru aceasta afirmatie este faptul ca oameni din cine stie ce sat ajung sa termine o facultate. in schimb la o analiza mai atenta se pot observa niste lipsuri pe care o educatie mai buna in copilarie le-ar fi umplut.
@Vali Petcu, am inteles directiva de partid si de stat.
Scolile primare sint la fel de bune. Deci nu e cazul sa ne mai agitam sa dam copilul la Scoala nr. 17 din sectorul 1, daca stam in Drumul Taberei. E o cruzime fata de copil si o pierdere de vreme. In cel mai bun caz un moft al unui parinte incapabil profesional sa-si gaseasca un loc de munca.
Ministrul Funeriu, actual consigliere la Cotroceni, a avut dreptate sa impuna cvasi-legarea de glie a copiilor de scoala. E clar ca, daca scolile sint la fel de bune, alergatul in alt sector dupa una “mai buna” e risipa de resurse sociale. Daca sistemul educational avea nevoie de concurenta si competitie, Palatul Cotroceni era primul care sa ceara asta. Asa cum a iesit sa propovaduiasca eficientizarea sistemului sanitar prin introducerea concurentei. (Da’ n-a avut cu cine; niste tarani!) Daca n-a cerut competitie in scoala, dupa acelasi principiu dupa care explica ce buna e competitia intre spitale, rezulta ca scolile, cel putin cele primare, sint la fel de bune. Logic. Nota 10, Vali Petcu!
Deci, Vali Petcu, vorbesc in calitate de parinte cu copil de clasa 1 la toamna. Doamna mă-sa a scanat forumurile, in ultimele 2-3 luni, ca de aia s-a inventat internetul. Ca care scoli e de preferat si care e de evitat. Am luat in calcul si factorul distanta, desigur. Accidental, sintem arondati la o scoala “buna”. Vrem una chiar “mai buna”, chiar daca e ceva mai departe. Credem ca MERITA “efortul”.
Dupa vorba poetului “E usor a scrie versuri/Cind nimic nu ai a spune…” te asteptam sa emiti opinii in sensul asta si in calitate de parinte. Ca pe alea de risipitor de material genetic de prima mînă le-am luat la cunostiinta.
(Cit priveste ce considera ca merita, sau nu merita strategul din dealul de linga Gradina Botanica, sa-i dam respect de la tot cartierul.)
@Corson: hai sa lămurim nişte chestii, ca te văd dezorientat.
- incetează cu “directiva de partid” sau cu alte aluzii politice. dacă tot le ai, bagăţi-le in cur.
- uimitor, am terminat un liceu care imi permite să fiu invăţător, deci şi pe aia cu “te aşteptăm cu păreri când ai copii” ţi-o poţi băga tot acolo. nu tre sa fii doctor docent ca să iti dai seama că nu ai o ocupaţie şi preferi să freci copilul la cap. urmează after-school-ul, presimt.
- calitatea umană radiază din silogisme de genul “suntem arondaţi la o şcoală bună, dar noi credem că bastonaşele se fac mai bine la o altă şcoală”.
da, nu eşti prost. eşti doar orbit de propria prostie. două lucruri diferite.
Asta cu “care scoala generala are cls. I mai buna” e ultima fitza de/din Bucuresti . … In general bucurestenii isi creeaza probleme daca n-au, isi inventeaza situatii potrivnice acolo unde ele nu exista, etc. Oare vom vedea la stiri, de anul viitor, la orele diminetii o alta viermuiala prin oras ? Mii de parinti traversand orasul sa-si duca prichindeii la scoala generala in celalalt capat al orasului ? Sa vezi atunci amuzament…
daca nu te deranjeaza o parere personala as vrea sa spun ca :
nu trebuie sa dai la oparte chiar tot din vechiul blog sau din vechiul caracter sau din vechiile pareri si sa te menti strict profesional sau strict un om “tehnic”
un pic de culoare lingvistica nu i-ar strica acestui nou blog sau un pic de atingere personala sau un pic din acele intamplari sau pareri unice cum apareau pe zoso.ro nu ar putea sa ii faca rau.
spun asta pentru ca acest nou blog mi se pare lipsit de personalitate si sincer nu ma intereseaza nici un articol de aici.
in schimb pe zoso.ro ma interesau chiar daca nu erau in aria mea de actiune sau nu erau tangente 100% cu realitatea pe care o percep eu, dar ma interesau si chiar si imi placeau.
pe cand aici… parca ma uit la un televizor diamant alb negru si nu disting nimic aparte.
micile detalii fac diferenta sa sti
dar na. asta e doar parerea mea. spor !
@oNaiR: blogul are 2 săptămâni. răbdare.
CORSON
Emit eu o părere în calitate de părinte a doi copii de școală generală. Eu am trecut de două ori prin înscriere și de fiecare dată am avut mari probleme să-mi înscriu copiii la școala cea mai apropiată de casă (1,2km) pentru că erau dosare depuse cu un an înainte de înscrieri cu niște hârtii de 100 de euro prinse la șină. Dar eu ce vină am, frate, că tu vrei să-ți dai copiii la școala de lângă casa mea, că a citit soția ta pe internet că e cea mai bună din București? Ce să fac dacă tu îți permiți să dai șpagă și eu nu? Să-mi duc copiii la școala din Ciorogârla unde nu e nevoie de șpagă la înscriere? Ce îl recomandă pe copilul tău să se se înscrie în locul copilului meu în afară de “efortul” tău de a da șpagă? E vreun geniu?
____________
Bravo, Funeriu!
@ElCucui: ia mută-te tu in locul lui, burghez nesimţit şi sugător de sângele poporului ce eşti!
@Vali Petcu: Problema mea a fost la al doilea copil, acum 4 ani, că ciocoii care și-au făcut vile cu șemineu la Doi Cocoși și cu gazon și s-au trezit la primul copil că la primele școli de pe Bucureștii Noi învață și copiii căruțașilor și samsarilor de mașini cu pălărie. Atunci ce să facă? S-au auncat pe școala noastră pe Ion Mihalache. La primul copil, acum 8 ani n-am avut nici o problemă.
Mare parte din cei care-şi dau copiii la şcoli “bune” se aşteaptă ca învăţătorii/profesorii să-i şi educe. De altfel, cei mai mulţi îşi dau copiii la şcoli “bune” ca să facă pe modeştii şi să strîmbe din nas cînd se întreabă reciproc unde le învaţă odraslele.
@ElCucui: stai stai. deci tăranii cu vile la porumb strâmbau din nas când vedeau copiii ţăranilor de la care cumpăraseră pământul pe care isi făcuseră vilele? trist, bre, trist.
aveam o gagică care lucra la o grădiniţă in băneasa. era o stradă de vreo 500m, pe unde nu aveau loc două maşini. toate mămicile isi aduceau plozii cu gipanul la ora 10 şi după aia cinci minute intorceau maşina pe strada prea îngustă. după care se duceau la sală, la mall şi la 4 veneau să ii ia. oameni productivi.
CORSONE
Dacă zici că “MERITĂ efortul” du-te, tată, la o școală particulară, că am auzit că sunt școli private bune în oraș. Mai ales că observ că ai mașină și ai și timp să-l duci și să-l aduci. Eu n-am timp. Nu veni să-mi iei locul copiiilor mei, că eu vreau să-i trimit cu cheia de gât la școală. Dacă vrei să fii aristocrat scoate banu, tati!
@Vali Petcu: Am mai mulți prieteni doctori și ingineri care au absolvit școli în Pajura și Buc. Noi, în clasă cu țigani și cu profesori “pedepsiți”. Da, știu, erau alte vremuri! De țigani le e târșă, nu de țărani. Țăranii care le-au vândut terenurile sunt în Mogoșoaia și în Chitila. Acolo nici nu se pune problema să-i dea la școală!
___________
Lasă grădinița (deși cunosc tabloul descris), că grădinițe private au căcălău cartierele astea noi de vile. Școli de stat n-au. În Băneasa e școala americană. I-o recomand călduros lu domnu CORSON.
@ ElCucui. Pajura a fost dintotdeauna un cartier cu şcoli bune.
@restul: în calcul nu se ia dacă şcoala e “bună”; şmecheria este alta, mai ales pentru clasele V-VIII şi pregătirea de admitere la liceu unde nu se mai dă examen ci contează notele din toţi anii de gimnaziu – aici e şpăguiala!
@George Damian: Știu, dar le pute și Pajura dacă n-au bani de Școala Europeană. Dacă ai odrasla la școala 11, de stat, abia poți să te lauzi la cosmetician și la fitness. Nu contează că e endicapatul clasei.
________________
CORSOANE
Și Școala Europeană am auzit că e foarte bună. “MERITĂ efortul” și asta.
bataia asta pe scoli, asa cum bine spune elcucui, e pentru notele pe baza carora se stabileste liceul la care merge copilul. asta e cea mai mare prostie din invatamantul romanesc, eliminarea examenelor de admitere la liceu si facultate. nu se incurajeaza competitia adevarata si valoarea, ci mediocritatea, spiritul de turma si spaga. d-aia ne ducem dracului ca popor (dac-om fi popor).
@bogdan: păi, dacă ar fi pe note, eu l-aş da pe al meu la un liceu mai slab, are şanse mai mari să ia note bune de la profesori proşti şi coruptibili.
@George Damian: Off-topic. Bine că te-am prins. Am vrut să îi atrăt fiului meu pozele din războiul Ăl Mare la tine pe blog când i-am povestit despre străbunicul lui care a trecut în Regat cu pașaport ca să se înroleze (Turtucaia și Oituz). În fine, sugestia mea era să le pui un link permanent în prima pagină, că prea sunt frumoase!
Se rezolva sefu’!
@zoso
In scoala generala inveti si altceva decit bastonase. Daca as fi rautacios, as zice ca daca tu ai facut bastonase 8 ani, nu e cazul pt toata lumea.
Story time: in clasa a 4-a eram semi-zeu la matematica (la nivelul respectiv, evident). Am luat 10 la olimpiada pe municipiu (ca mai departe nu se mergea decit dintr-a 5-a) si apoi am trecut 2 teste mai grele decit olimpiada respectiva – ca dovada ca din cei cu 10 la olimpiada multi au luat sub 5 la testele alea. Asta mi-ar fi dat dreptul sa merg la o scoala cu specializarea matematica, doar ca din pacate erau doar 3 in Bucuresti, si toate super departe si ai mei nu aveau masina atunci. Insa daca as fi mers din clasa a 5-a la o asemenea scoala, as fi avut un avantaj fata de alti copii. Mai ales ca am ajuns programator, asa ca as fi preferat sa fac mai multa matematica decit chimie si biologie.
Cu cit incepi mai devreme o specializare, cu atit avantajul tau va creste in timp. Si uite asa o scoala generala poate face o diferenta mare. Si chiar daca in general probabil ca ai dreptate ca nu e mare diferenta intre scoli, nu poti generaliza.
In plus, faptul ca-s parinti dispusi sa faca eforturi pt a le asigura copiilor lor un viitor cit mai bun e de laudat, mai ales cind alternativa e “ii lasam de capul lor si se descurca ei” sau, si mai rau, “facem copii ca sa traim din alocatiile lor”.
@George Damian: Mersi!
Altă dată am vrut să le arăt și colegilor și pe fugă nu le-am găsit.
@C3: dacă aș fi răutăcios ți-aș spune că matematica ți-a afectat latura filosofică. Ce legătură are înscrierea în clasa I cu șpagă contra proximitate cu înscrierea selectivă în clasa a V-a vocațională a unor elevi cu aptitudini dovedite în întrecerile olimpice? Cazul tău adică. Și acum se fac selecții sau se dau examene pentru clasele vocaționale, ne luîndu-se în seamă proximitatea. A câștigat vreo olimpiadă de modelat plastilină pe grădinițe copilul lui Corson de vrea să-l bage la școala cea mai bună din oraș? Că aia doar “bună” de la el din cartier nu-i convine.
@c3: tocmai, că părinţii nu fac eforturi (sau, mă rog, fac), dar cu preţul futerii copilului. să il cari o oră prin bucureşti zi de zi in clasele primare e cruzime. părerea mea.
@Vali Petcu
Sunt cam tarziu la “petrecere” dar as vrea sa cer o clarificare cat de mica a mesajului articolului.
Eu sunt parinte de viitor elev in clasa 0, in Drumul Taberii. Ne implicam si eu si sotia si bunica si ceilalti bunici (desi de la distanta de vreo 300 km) in educatia copilului. Credem ca nu se poate fara implicarea parintilor si ne vom imparti eforturile in asa fel incat copilul sa aiba doze egale de intelegere, sustinere, impingere de la spate etc.
Credem in aceeasi masura ca ne-ar ajuta ca copilul sa fie intr-un mediu in care si ceilalti copii sa ii semene. Minunat ar fi ca si profesorii sa faca tot posibilul sa ii ajute pe copii sa isi atinga potentialul.
Credem ca asta se intampla intr-o scoala unde mediul ii indeamna spre excelenta pe profesori, pe elevi dar si pe parinti.
Ce crezi ca ar trebui sa fac
- sa ma duc la scoala arondata, sa sper ca voi gasi acolo un colectiv de parinti si profesori doritori si capabili sa indeplineasca aceste criterii ale mele
sau
- sa incerc sa gasesc o scoala care are reputatia de a raspunde acestor cerinte si, daca este putin mai departe (a se citi una-doua statii de autobuz), sa gasesc o modalitate sa duc si sa aduc copilul de acolo?
si…follow-up question, ar trebui sa am ceva probleme etice daca aceasta inscriere ma costa ceva bani? in orice forma ar fi acesti ceva bani?
@ST: incepe cu mutatul in zona cu şcoli bune. nu poţi avea pretenţii de cotroceni şi bani de tricodava.
@Vali Petcu
inteleg din comentariul tau ca, de fapt, problema exprimata in articol nu este ca eu vreau sa ma duc la alta scoala ca sa mi se amestece plodul cu alti plozi similari, ci faptul ca vreau sa fac asta de la distanta?
Eu aceea incerc sa prezint aceasta optiune exact asa cum o percep eu: scoala arondata, 0 lei spaga si riscul ca profesorii si elevii sa nu se ridice la inaltimea asteptarilor mele sau scoala PUTIN mai departe, cu ceva spaga, cu profesori recomandati a fi buni si cu experienta si cu alti parinti cu aceleasi asteptari?
PS. nu incerc sa obtin un sfat, cred ca este evident ce voi face, dar din tonul articolului cred ca ai omis exact acel gen de parinte cu care imi doresc eu sa seman.
@ST:
Sfat 1. Nu ai mari probleme etice atâta timp cât nu îi spui copilului: “Învață, tăticule, că nici nu știi cât m-a costat șpaga să te dau la școala asta!” Măcar ei să fie mai buni decât noi.
Sfat 2. Dacă totuși nu reușești cu șpaga la înscriere, și Doamne ferește zic, nu ajungi la școala bună pe care o vizezi, încercă să o stimulezi pe învățătoarea de la școala mai proastă să-și facă datoria. Măcar față de al tău. Să nu-l menajeze, ci doar să fie mai atent cu el. Ieși ceva mai scump, e drept, dar se practică și la școlile bune.
INTREBARE: Ai fi dispus să plătești o taxă de opțiune? Așa, ca să le crească puțin salariile profesorilor ăia buni.
@ST: poate n-am fost clar in articol. şcoala din zona ta e reflecţia oamenilor din zona ta. a strâmba din nas la ea e o negare a valorii tale. ce incerci tu să faci au incercat şi ăia care trăiau pe credit acum câţiva ani, când ei nu ştiau să facă prea multe, dar ajunseseră să aibă salarii mari şi alte asemenea.
soluţia, părerea mea, nu e să iti renegi condiţia, ci să o imbunătăţeşti, alături de vecinii tăi. in felul ăsta, nu creşti doar nivelul şcolii la care invaţă copilul tău, ci şi nivelul zonei in care locuieşti.
@ElCucui
1 sigur ca da
2 eu nici macar nu plec de la premisa ca va fi scoala mai proasta, ci de la cea ca, nestiind lucrurile din interior, sansele sa nimeresc una mai buna (scoala/invatatoare/clasa) sunt mai mari la o scoala cu reputatie decat la una fara. Oriunde as nimeri vreau ca invatatoarea dar si colectivul, copilul meu, dar si colegii sa exceleze. Mi se pare ca concurenta este ceva pozitiv, ca ii stimuleaza pe copii si pe invatatori/profesori.
Raspuns la intrebare: da, as fi dispus sa platesc o taxa de optiune.
De fapt mi-ar placea un sistem de vouchere, si anume ca fiecare platitor de taxe sa poata sa ii duca copilul la orice scoala, de stat sau particulara, si sa plateasca o diferenta. Acea diferenta ar fi taxa de optiune. Acum, daca ii duc copilul la o scoala particulara, platesc intreaga taxa dar si impozitele si taxele catre stat (deci inca o data taxele scolare). Nu mi se pare corect dar asta este.
Din pacate sunt convins ca si aceste sisteme de vouchere sunt pervertibile, mai ales intr-o societate ca si cea a noastra.
ST: Că te văd la început. Eu am mers la o școală din anul ei zero în spatele blocului, fără nici o referință. Patru colegi de-ai mei au intrat pe locurile 1 și 2 și la liceee și la facultate și au terminat șefi de promoție, incl. la facultate. Nu am fost la cel mai bun liceu din oraș dar au terminat facultăți 39 din 40 colegi de clasă. La București erau studenți inclusiv de la cele mai proaste licee din oraș. Mi-am dat copiii la o grădiniță privată de cartier în anul ei zero, fără referințe și fii-miu, primul înscris, a vorbit engleză înainte de română. Fică-me o rupea și ea la 4 ani. M-am mutat și i-am dat la o super-fiță de grădi pe la Aleea Alexandru – fundație la care mai sunt și mebru fondator! – și mi-au stricat copiii. Mi i-au dat bâte după un an. Fără nici o literă de alfabet predată. Nu-mi spune că școala de lângă casă, aia prostuță, nu a scos copii care au urmat cele mai bune licee și facultăți din București, că nu te cred. Invers, poți nimeri la o școală bună dar într-o clasă cu cei mai slabi profesori. La C, erau pe vremea mea. Fără ex de admitere, treaptă, examen la facultate, școala este super lejeră pe lângă ce am halit noi. Și vb. lui Vali, la o școală mai slăbuță, dacă copilul tău strălucește printre bleguți, are culoar liber. Trebuie numai să te ocupi să-l pui pe făgaș la început și să aibe material bun.
________
Am uitat să-ți spun. Părinții mei erau profesori și nu mi-au zis niciodată la ce școală să mă duc. Eu mi-am ales, inclusiv generala. Puteau să mă transfere la ce școală/liceu vroia mușchii lu tata. Director de liceu. Chiar mă întreba din când în când dacă vreau mai la fițe. La ce mi-ar fi folosit?
ma cum plm toti au fost la scoala cea mai buna? restul n-au voie pe internet?
@ Vali
Nu sunt deloc de acord cu afirmatia ta ca toata lumea ar trebui sa contribuie la “cresterea” arondismentului stabilit arbitrar de un guvernant. Cred ca ar trebui sa incerc sa imi depasesc cpndotia si, facand un sacrificiu minor reprezentat de plimbatul cu doua statii de autobuz mai incolo, sa incerc sa ii ofer copilului meu cat de multe sanse as putea sa ii ofer.
Sincer, mi se pare afirmatia ta foarte deplasata, sa stau in banca mea si sa vad cum cei cu bani, din Cotroceni, care au deja toate facilitatile stau la scoli bune, ca merita. Eu, pau n-am decat sa incerc sa imi ridic scoala asta amarata… votez optounea 3… ce-ar fi sa le fac pe ambele?
@elcucui
Poate sunt eu neatent sau prea implicat personal on sitiatia aceasta dar mie afirmatia ta imi aduce a: scoala don cartier face oameni seriosi pentru ca asa s-a intamplat cu mine, dar eu nu mi-am dat copilul la o scoala de cartier si mai bine as fi facut-o pentru ca e bine sa straluceasca printre bleguti.
Iti inteleg opinia dar nu sunt de acord cu ea. Eu ar fi trebuit sa fiu dat la una don doua scoli, una care era cu 50 de metri mai aproape dar era plina de golani si alta care era cea mai buna scoala din oras. Asta insemna ca erau cei mai buni invatatori, profesori, parinti si copii.
ma bucur ca am foat dat la cea din urma. Nu zic ca nu as fi luat la facultate dar mi-ar parea rau sa fi pierdut o asemenea oportunitate.
Si vreau sa i-o dau si copilului meu.
Mai mult, cred ca sunt multi parinti care au aceeasi parere si care se vor lupta sa obtina un loc la o scoala buna indiferent de dificultati, de distanta sau de parerea altora.
Eu sunt mandru ca sunt unul dintre ei, desi mi-ar placea sa am incredere in sistem si sa dau copilul unde s- o nimeri.
Nu, reține doar ce ți-am spus cu grădinița foarte bună care paradește copiii, cu clasa cu învățător slab de la școala foarte bună și invers, cu școala, bunicică de lângă casă dar cu învățătoarea cea mai bună. Succes!
__________
Așa și Jean Monet este considerat un liceu bun, nu? Mult mai slab decât liceul meu la orice: note, BAC, olimpiade, disciplină.
@ST: teoria ta, cu binele tău personal, e ok. numai că, in 20 de ani, şcoala aia va fi la fel de proasta ca aia de la tine din cartier. te las pe tine să ghiceşti cum şi de ce.
@Vali Petcu: Bașca! Nu peste 20. Cu cât școala e mai de fițe cu atât e mai greu să scapi clasa de un cretinache. La ai mei s-au bătut la ședință părinți cu părinți, copii cu copii.
@Elcucui, apropos de bataie, Iorga? Sintem “colegi”?
@ Vali Petcu
Dupa principiul ‘stai acolo unde esti si ridica nivelul scolii, nu te gandi numai la binele tau personal’, atunci si tu ar fi trebuit sa ramai cu haterii si sa le ridici nivelul in loc sa aspiri la o audienta mai educata, cu venituri mai mari etc, chiar daca asta inseamna un efort suplimentar pentru tine.
In SUA nu ai voie sa inscrii copilul decat la scoala de care apartii dpdv zonal si GATA! Daca vrei alta scoala, mergi la una particulara. Cand inscrii copilul la scoala trebuie sa aduci dovada de rezidenta (ca la abonarea la telefonie mobila la noi). Un act cu poza + 2 dovezi ale rezidentei (contract de casa, contract de inchiriere, factura la gaz, curent etc.) unde sa apara numele tau in raport cu adresa de domiciliu.
ADICA SA PLATESTI TAXE IN ZONA IN CARE COPILUL TAU BENEFICIAZA GRATUIT DE INVATAMANT!!!
Dar noi romanii suntem altfel, mai permisivi – in conditiile in care nu putem stapani deja pe haosul in care ne aflam, dam posibilitatea unui alt haos pentru ca vrem sa fim cu sufletul mare (sa nu suparam pe nimeni).
@aHUIBAN: de ce ii negi omului dorinţa de a chinui un copil incă o jumătate de oră in maşină, prin oraş, in condiţiile unui trafic deja aglomerat? comunistule!
Super tare!
Cu tot respectul, dar, daca tot dati exemple, nu mai dati SUA!
SUA este sub orice critica la categoria educatie. O recunosc si ei.
Eu am in cartier cel putin 5-8 scoli in raza de 10 minute cu masina. Asa ca renuntati si la “jumatatea” de ora. incercati sa trageti discutia spre niste extreme la care rezultatul este evident, si anume nu, nu merita sa ii scolesti pe copii la + o ora distanta.
@aHUIBAN
sa inteleg din ceea ce spui tu ca, acolo unde platesc impozite, acolo sa imi trimit copilul. Pai, in aceste conditii, ar trebui si …cam CAT platesc impozite tot de aceeasi valoare sa primesc celelalte “servicii” de la stat.
In aceste situatii cred ca ar trebui sa se bata scolile pentru mine, nu? sa primeasca “voucherul” meu de scoala, adica contravaloarea partii din impozit pe care o tot platesc pentru educatie gratuita. Atunci sa vezi scoli care isi merita banii.
ST,
Cand am vorbit de SUA, am vorbit din experienta proprie – copilul meu a facut clasa a V-a acolo. Eu unul am fost foarte impresionat de sistemul lor de invatamant; Iar sistemul lor nu e la pamant chiar deloc, ci din contra! E adevarat ca la nivel de Guvern se considera nemultumiti dar asta pentru ca vor sa fie primii pe toate planurile, dar asta e o alta poveste si se refera mai mult la sistemul Universitar; pe mine, ca parinte si om in domeniu, ma intereseaza cum copilul meu parcurge etapele scolare si nu 100% interesat de rezultatele din catalog! Imi e greu sa te conving pentru ca doar ti-as descrie in cuvinte.
Legat de intrebarea ta, poate m-am exprimat gresit; ideea este ca scoala a fost construita intr-un anumit “county” pe baza datelor demografice. Daca copiii rezidenti intr-o zona anume nu merg la gradinitele si scolile de care apartin, institutiile se vor inchide pentru ca nu vor mai primi finantare de la “stat”.
@aHUIBAN
Imi pare rau sa iti contrazic experienta si informatiile obtinute la prima mana, dar cred ca te inseli. In SUA sunt optiuni nenumarate si in cadrul districtului cat si afara din district.
In primul rand exista charter schools, care sunt exact ce mi-as dori eu in Romania, si anume niste scoli care nu au toate regulile unei scoli de stat dar la care poti face donatii si la care poate veni orice copil. In cazul in care sunt mai multi copii decat poate sa primeasca scoala respectiva se face o loterie.
Mai mult, asa cum vei citi in articolul atasat, se pot transfera copii, in cadrul districtului, la ce scoala vor ei, in limita numarului de persoane. Asta este exact ceea ce imi doresc eu, sa am optiunea de a ma transfera (dar nu prioritatea) la scolile apropiate de mine.
Dupa cum am mentionat sunt cel putin 5-8 scoli apropiate de mine.
Ca o nota statistica, ma intreb cum anume s-a stabilit care este aria de acoperire a unei scoli, daca aceasta este singura care acopera o anumita arie, aceasta arie fiind aceeasi de la an la an.
Daca in acea zona, intr-un an, pur si simplu nu sunt destui copii? atunci o sa ii oblige sa vina din alta zona? Cum, prin optinune sau prin obligativitate?
Daca nu ai timp sa citesti tot articolul, iata un citat:
“How much choice do you really have?
It depends. The amount of choice varies from one school district to another, and varies from state to state. In most instances, it depends on supply and demand, and schools that are well regarded are generally in high demand. So if you are hoping to transfer your child to a popular school outside your home district, or a popular charter or magnet school, you may find it difficult.”
http://www.greatschools.org/find-a-school/defining...